Iarna, zapada, colinde and shit

Momentul acela al anului de care imi era cel mai frica a venit. Si anume ninsoara. Era frumos cand eram mici si ne tavaleam in zapada ca niste porci in noroi. Era frumos cand eram la scoala si ieseam in curte la pauza cu atitudini de mari cuconete in fata iminentului “botez”, cand noi de fapt de asta mergeam afara, sa ne bagam in seama cu baietii. Era frumos cand mergeam cu Olimpia de brat la scoala, piticul si uriasul, in toiul iernii si copii enervanti aruncau in noi cu bulgari nimerind-o cel mai adesea pe Olimpia. Referitor la ultima fraza, mereu am avut o teorie in ceea ce priveste treaba asta. Sa presupunem ca eu sunt copil tembel de 10 ani, iesit la joaca in fata blocului. Si vad doua gagici extrem de bune, aka eu si Olimpia, mergand pe strada. Una din ele are o inaltime liliputana pe care nu o voi divulga, iar cealalta o inaltime ce ar inrosi de invidie Intercontinetatul. Eu, in continuare copil tembel, vreau sa arunc cu bulgari in ele, si daca tot arunc vreau sa si nimeresc. Logic, nu? Spre care tintesc? Spre aia mica sau spre aia mare? Logic ca spre aia mare ca posibilitatea sa o nimeresc e mai mare, e la mintea cocosului. Si de asta Olimpia primea mereu toti bulgarii si eu ramaneam intacta tot drumul spre scoala. Acum ca am elucidat si misterul asta, sa revenim de unde am plecat. Deci da, era frumos atunci, ca bla bla bla, eram copii prosti si ne distram. Da acum urasc ninsoara. Ma impiedica la mers, ma umplu de zapada pe cizme fapt ce-mi pericliteaza verticalitatea daca luam in considerare gravitatia si forta de frecare, e frig de-ti ingeata noada, te umpli de ninsoare care, odata ajuns la caldura, se topeste si te face leaorca din cap pana-n picioare, si nu in ultimul rand, iti ofera deosebita placere de a primi ocazional cate un bulgare peste ochi, caci, nu-i asa, Olimpia nu mai e mereu cu tine, si acum ii incasezi si tu. Deci iarna sucks!

Un alt aspect al sezonului, pe care il urasc, sunt colindatorii. Cand eram mica, ai mei mai dadeau drumu si mai lasau puhavii sa behaie pret de cateva minute, si trebuia sa stam toti in pragul usii, sa ne uitam la dihanii cum oracaie, eventual sa zambim frumos ca sa nu-i facem sa se simta prost. Si nu e doar faza de stat dupa ei cateva minute, dar canta prost. Si trebuie sa fiti de acord cu mine la asta, ca sunt sigura ca nici voi nu i-ati avut vecini pe bloc pe Justin Timberlake sau pe Christina Aguilera. Tot cand eram mai mica, undeva pe la vreo 10-12 ani, aveam prieteni de familie pe unii cu puradel proaspat expulzat din incubator, adica pe undeva pe la vreo 3-4 ani care venea Craciun de Craciun cu ta-su si chinuia un “Domn Domn sa-naltam” de toata jena la mine la usa. Sa zicem ca asta era dragut cand avea odrasla 3-4 ani, hai 5-6 ani, da cand plodu e ditai aratarea de 15-16 ani e de-a dreptul enervant. Caci da, ala inca mai merge cu ta-su pe la prieteni si neamuri sa dea din obiectul muncii. Mai are rost sa spun ca eu nu am fost niciodata la colindat? Dar niciodata. Nici singura, nici in grup. Si asta nu doar din cauza “fricii de scena” pe care o posed, ci pentru ca am avut parinti destepti care au stiut ca inuman sa-ti torturezi copilul si sa-l pui sa cante ca prostu’ in fata unor oameni vadit neinteresati de prestatia lui.

Si daca tot v-am povestit toate astea, pe final, doar daca sunteti in asentiment cu mine, vreau sa va impartasesc putin din intelepciunea mea, si sa va dau cateva sfaturi complet utile in zilele ce urmeaza. Dar, tineti minte, este secret, si aceasta stire nu trebuie lansata in lumea larga. Daca nu vreti sa ascultati colindele copilasilor cu fete inocente, care dupa ce va iau banii se duc si-si cumpara tigari de la magazinul din colt, puteti sa nu le dati drumu la usa. Dar shhh, nu stie multa lume ca asta e posibil.