De ce dracu n-ai stat acolo?

Eram azi in troleu cand am venit de la munca, cand la un moment dat se urca o baba garbovita cu doua papornite de rafie cat ea de mari aproape. Era genu’ care iti da impresia ca la prima basina sau la primul stranut crapa. Si s-a suit ea copacel, copacel in troleu, dupa care a urmat pasul cel mai important, cautarea unui loc sa se aseze. Cu toate ca fix in fata ei era un loc liber pe care nimeni nu se aseza ca sa o lase pe ea, ea a preferat sa lase papornitele jos si sa stea in picioare sprijinita de bara. Am zis ca e ceva dubios la mijloc, pentru ca privirile disperate dupa un loc o tradau si nu-mi venea sa cred ca la ce radar avea in depistarea unui loc, nu-l vedea tocmai pe cel din fata ei.

In momentul ala mi-am amintit o alta intamplare de acu’ cativa ani, cand tot asa in autobuz o cucoana a preferat sa stea in picioare decat sa se aseze pe un loc cu spatele la sofer, spunand ca “Dumnezeu ne-a facut sa mergem cu fata, nu cu spatele”. Fara a comenta comentariul absolut idiot, revin la povestea initiala, m-am uitat mai atent la locul cu pricina, si intr-adevar si asta era cu spatele. Nu-mi venea a crede ochilor, ca baba a preferat sa stea in picioare decat sa se aseze cu spatele la sofer. Adica femeie, esti vai de capu tau, ma mir ca mai respiri, stai dracu’ jos, ca nu-i pasa lu’ Dumnezeu cum mergi tu. Chestia asta nu-ti afecteaza cu nimic mersul in Rai sau in Iad. Tot unde ti-e predestinat ajungi, chit ca stai pe un loc cu spatele sau pe un loc cu fata. Acum alta chestie care mi-a atras atentia, desi s-a ambitionat sa nu se aseze acolo, ea se tine de bara cu spatele la sofer. I mean, come on! Esti proasta? Mergi cu spatele. Intr-un final s-a eliberat un loc cu fata la sofer si s-a asezat acolo.

Acum, ca sa nu fiu rea si sa exclud posibilitati, ma intreb, da’ daca doar nu-i place sa stea cu spatele? Da’ asta e doar asa de forma, ca la cat de zdruncinata era baba aia ma indoiesc ca nu s-a asezat acolo pentru ca avea fite. Bun, deci daca nu-i placea, atunci de ce nu-i placea? Se stie ca dupa o varsta e mai greu cu echilibrul, chiar si atunci cand stai jos. La locurile cu spatele nu trebuie sa-ti faci grija ca la prima frana iti spargi dintii. Poate imi explica si mie cineva de ce nu s-a asezat acolo. Eu nu inteleg lumea asta.

Fara nicio legatura cu ce am zis mai sus, vreau sa va spun ca ma tem pentru viata mea. Da, ati citit bine, ma tem pentru viata mea. O mare calitate a oamenilor este ca se adapteaza repede in aproape orice conditii. De exemplu, eu locuiesc langa o clinica de unde vin mereu si pleaca ambulante. Si ambulantele au sirene, sirene care sunt zgomotoase si enervante. A dormit Olimpia odata la mine si a fost socata de cate ambulante se aud si in timpul zilei, si noaptea, ambulante pe care eu nici nu le auzeam. De ce? Pentru ca m-am obisnuit cu ele. M-am daptat. Insa in cazul de fata, asta nu e un lucru tocmai bun. Poate va intrebati de ce. Sa zicem ca nu e tocmai bine sa fii imun la sunetul de sirena. Ma intelegeti nu? Mai ales cand traversezi strada.