Metoda 1: Cartofi fierti sau malai fiert cu otet.

Degeaba incercam eu sa ma ascund prin casa, oala cu cartofi era deja la fiert, otetul pregatit pe masa. De fiecare data speram in adancul sufletului meu ca poate nu e ceea ce cred eu, ca poate doar face salata orientala. Visele se naruiau insa in momentul in care incepea impachetarea cartofilor in prosoape. Cu sticla de otet intr-o mana, si cu prosopul cu cartofi in alta, mama se indrepta usor catre mine. Speriata, in coltul meu, precum un ostatic in mainile unor tortionari, ma rugam de ea sa ma lase in pace, ca sigur raceala trece de la sine. Uneori plangeam, in speranta de a o imbuna, insa nici asta nu prea-mi iesea. Si-mi punea cartofii calzi pe gatul imbalsamat in prealabil cu otet si se apuca sa-mi spuna povesti inventate de ea. Povestile erau ca sa-mi distraga, credea ea, atentia de la tortura. Nu uram nimic mai mult, decat modul in care se simteau cartofii pe gatul meu, sentiment amplificat de mirosul de otet care punea stapanire pe toata camera. Alteori, cartofii erau cu usurinta inlocuiti de malai. Adica, mai exact, mamaliga in prosop. Aia era si mai crunta, ca parca simteam mamaliga aia cum mi se prelinge pe gat.

Metoda 2: Albastru de metil

Se mai intampla uneori sa ma imbolnavesc in deplasare. Uneori eram in deplasare la bunica-mea la Galati, fosta asistenta medicala, care stia toate metodele din lume de combatere a racelii, iar eu eram cobaiul ei preferat. Cum nu eram acasa, nu mai mergea metoda clasica cu cartofii si se trecea la ceva mai soft, chipurile, ca pentru situatia in care ma aflam. Un timp, prin plansete si urlete, am reusit sa tin departe de mine metoda albastrului de metil, pana intr-o buna zi cand tuseam precum un aspirator depasit de vreme. Cu ochii mari am urmarit-o pe bunica-mea cum pleaca de langa mine si se indreapta catre dulapiorul malefic. De acolo a scos o bucata de vata pe care a inmuiat-o intr-o solutie… albastra, dohhhh, vata pe care apoi a infipt-o in varful unei foarfece. Cu foarfecta in mana s-a indreptat spre mine si cu o voce dura mi-a spus sa deschid gura, m-am conformat oripilata de ceea ce avea sa mi se intample, si cu o miscare jap jap m-a uns cu maglavais pe gat, a scos arma crimei din gatul meu si m-a lasat bocind. Am urat pe toata lumea in ziua aia.

Metoda 3: Zeama de lamaie

Metoda de tortura introdusa in viata mea tot de catre bunica-mea. Nu mai are rost sa spun ca e oribila. Va dati seama si singuri. Se stoarce una bucata lamaie intr-un paharel. Se trage cu una bucata seringa, zeama de lamaie din paharel. Se da capul puradelului de torturat pe spate. Cu mana stanga se cracaneaza narile pentru a face loc, cu mana dreapta pe seringa se impinge de pivot juma de seringa intr-o nara, juma in nara cealalta. Moment in care plodu’ incepe sa urle, ochii vor incepe sa-i lacrimeze, din pacate, nu din cauza plansului ci din cauza cantitatii mari de lamaie prizata, iar singurul lucru care il va tine in viata, va fi gandul ca va avea si el candva copii care vor raci si pe care va avea sansa sa-i traumatizeze pe viata in modurile descrise mai sus. Simt nevoia totusi, la aceasta ultima metoda sa fac o precizare. Seringa n-are ac. E foarte important.

Asadar si prin urmare, cand mi se face dor de copilarie ma gandesc la astfel de momente, de mult apuse si ma bucur ca orice om de inventia farmaciei. E drept ca acele chinuitoare metode dadeau roade de fiecare data, in timp record, spre deosebire de medicamentele de ultima generatie. Ah, ce vremuri maica!

Supus unui interogatoriu, sobolanul a refuzat sa vorbeasca in lipsa unui avocat, oamenii legii ramanand astfel in ceata in ceea ce priveste cazul, fara prea multe detalii referitoare la evadare. Surse neoficiale spun ca exista martori oculari la incercarea sobolanului, care spun ca acesta planuia de mult timp parasirea inchisorii, insa nu vor depune marturie decat in urma unui targ de scurtare a sentintelor.

Desi era cat pe ce sa reuseasca, sobolanul este acum in custodia autoritatilor, primindu-si pedeapsa pe care o merita. Acesta este considerat un infractor deosebit de periculos. Vom reveni cu mai multe detalii.

cum iti masori pula – Cu centimetrul, ruleta (da vezi sa nu te tai), rigla, sau daca situatia e cu nasoale, poti folosi si sublerul.

www.egiobs.ro – Pot sa pariez ca tu nu te-ai angajat inca. Nu stiu de ce, asa simt eu.

muie pasta de dinti – WTF! Ce legatura are muia cu pasta de dinti?

m-am reprofilat pe programare – Felicitari! Nu, serios, felicitari, dar nu inteleg cum ai ajuns aici.

fetele se fut cand sunt pe stop ? - Depinde de gradul de nesimtire pe care il poseda.

vreau pula - Cu os sau dezosata?

bubite pe penis pasta de dinti – Iar cu pasta de dinti ma? Ati innebunit? Aaaaa, m-am prins, tu esti din categoria aia care crede ca pasta de dinti are efecte terapeutice. N-are. Nu-ti mai pune pasta de dinti pe pula.

pula mica cauze – Mama natura. Give her the finger!

reteta de muci gratinati - Da!

ce dezavantaje ai daca o pula e mica – A ta sau a unei alte persoane? Sau ai mai multe? Serios, chiar nu stiu la care te referi, ai fost asa general.

ma doare anusu – Ei acu’ si tu!

teme facultate gd – Io sunt convinsa ca gd inseamna gestiunea documentelor, dar nu stiu cum ai ajuns aici.

futai cu andreea tonciu - Aici las fanul ei numarul I sa-ti raspunda.

cezy coolgirl - Draga jurnalule, Gigel m-a tras azi in timpul orei de muzica de codite. Mie imi place de Gigel. Crezi ca si lui ii place de mine? Am fost destul de coolgirl?

vreau sa ma masturbez la webcam - Si nu te las io bre?

poze ai faiv – Vai de capu tau.

cum iti dai seama k esti bantuit? – Bantuit nu esti iti spun eu sigur. Problema se pune altfel. Cum imi dau seama daca sunt paranoic/nebun?

poze cu mine - Si chiar ai gasit nu-i asa?

opoezie despre un copil rau – “- De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos…”, aia? Gandacelul de Elena Farago.

reteta de dat basini – Fasole cu ceapa si cu usturoi. Ceapa si usturoiul sunt pentru a le face cu stil.

inteligent - Da! Recunosc. Sunt.

cacat comestibil – Ai putea incerca, vei fi ca slugile regilor care gustau inainte mancarea sa nu fie otravita. sa ne anunti si pe noi despre rezultatul cercetarilor.

ce searchuri se dau pe google – Din astea de mai sus.

Acest post este dedicat complet unui bun prieten, Nick pe numele lui, sau Nicusoare pentru prieteni, care m-a terorizat sa scriu despre el pe blog. Deci am scris de tine pe blog, lumea acum stie ca existi. Te-am pupat!

Da’  io ma intreb, aia de o sa jurizeze concursul si o sa miroasa toti chisatii cum se simte? Ce zice ea la familie si la prieteni cand o intreaba cu ce se ocupa? Ei, miros pipi intru depistarea celui mai puturos. Si cum face asta mai exact? Se duce intr-o camera izolata pentru a se putea concentra si incepe adulmecarea? Eu ma gandesc ca treaba asta seamana destul de mult, teoretic vorbind, cu testarea de pafumuri? Oare doamna care inspecteaza pisatii isi da si pe incheietura cu lichid ca sa vada care se potriveste mai bine? Trebuia totusi sa ne dea aceste detalii. Eu zic ca sunt importante.

Bun, deci concurs, chisatul cel mai urat mirositor castiga si tot turul caruselului va mirosi asemeni. Sa zicem ca, castigator al marii competitii va fi Gigel. Mandru nevoie mare ca a casigat si niste bani, Gigel se intoarce acasa, la ma-sa, la ta-su, la nevasta-sa, la ce-o avea el acasa, fericit fiind ca pisatul lui persista. Va dati seama, ce se va umfla Gigel in pene si ce plin de el va fi cand ulterior va merge cu prietenii la respectivul parc de distractii? Ii va duce pe toti in carusel si le va spune, dragii mei, asta sunt eu. Mireasma care tocmai va patrunde narile imi apartine. Eu sunt responsabil pentru lacrimile de oroare ce curg din ochii vostri. Asta este mostenirea mea.

Da’ acu pe bune, cat de tampit sa fii sa faci asa ceva? Concurs de e mai urat mirositor pipi. Si dupa sa obgi bietii oameni sa stea minute bune in duhoare. Oare publicu care da bani e avizat dinainte, ba boule vezi ca pute a pisat acolo? Sau lasa ca afla idiotu la fata locului. Da’ mai bine angajau pe unu, pe care il hranesc constant cu fasole, care sa stea pitit prin ghetou pe acolo, si cand vine masinuta cu oameni sa le dea o basina direct in nas. Ei, astea da senzatii tari.

Sunt convinsa ca in imensitatea universului sunt o multitudine de planete pe care exista viata. Unele populate cu specii mai putin dezvoltate decat noi si si altele cu tehnologii si cunostinte la care noi nici nu ne putem gandi. Ca e greu de crezut ca din milioanele de miliarde de catralioane de planete numai a noastra e mai cu mot si ofera conditii de supravietuire.

Dar sa revenim la invazie. Sa presupunem ca mine ar ateriza o nava si din dansa ar iesi un alien care ar cere o conferinta cu cele mai puternice persoane de pe glob la care ar spune urmatoarele: “Buna ziua, ne-am adunat cu totii aici pentru a sarbatori asa cum se cuvine, uniunea dintre …”, scuze asta e din alta parte. Ar zice asa, de data asta o nimeresc, va promit: “Bai coaie, uite care e treaba. Eu sunt un extraterestru, si sunt, cum ati zice voi, un sol. Am venit, astfel, pe aceasta planeta pentru a va informa ca eu si gasca mea de extraterestri de pe planeta X dorim sa punem stapanire pe planeta voastra. Si pentu ca suntem o specie avansata dorim sa va facem o oferta in privinta aceasta. Aveti doua optiuni. Prima, va supuneti noua ca sclavi, pastrandu-va astfel viata, ori cea de-a doua optiune, va killarim dupa care va repopulam planeta.”

Toata planeta in acel moment va fi oripilata, Catalin Radu Tanase va fi prezent la fata locului socat de declaratiile extraterestrului si blamandu-i specia ca fiind una cruda si nemiloasa, niste barbari care vor sa puna mana pe ce nu este a lor. Toata populatia va izbucni in lacrimi de crocodil, e planeta noastra, nu se poate asa ceva, nu au dreptul sa faca asta. Si toti vor privi acei extraterestri ca pe niste personaje negative, de o rautate excesiva, care au in cap doar puterea absoluta si supunerea omului. Si stau eu asa si ma gandesc, dar ia sa o luam invers. Noi daca am fi in locul lor si am descoperi o planeta pe care se poate trai, cu resurse infinit mai multe decat Terra, dar populata deja de o specie cat de cat avansata insa mediocra comparativ cu noi, atunci cum am proceda? Ne-am duce la ei si le-am spune “Sa traiti bine, suntem doar in vizita”? Dupa care ne hahaim nitel cu ei si plecam acasica? Nu cred. Cred ca la fel am dori planeta aia doar pentru noi. Pentru ca orice specie, terestra sau extraterestra ce detine inteligenta este condusa de dorinta de cunoastere si de putere. Pai in cazul asta, daca si noi am proceda la fel, atunci de ce ii blamam pe aia? De e ar fi aia rai si noi buni? Din pricina circumstantei?

Deci pana la urma ce am vrut eu sa scriu in postul asta? Ca regula razboiului e simpla, cel mai puternic castiga. Nu exista personaje pozitive si personaje negative. In oricare fiinta exista atat dorinta de mai mult cat si insinctul de supravietuire, indiferent de ponderea celor doua intr-un anumit moment.

Hai ca pe asta l-am trantit epic. Asta a fost asa ca nu stiam ce incheiere sa pun. Deci v-ati prins, da? Sfarsit!

Poate va intrebati, da’ cum naiba scrie ea in avion, caci nu-i asa, stim cu totii ca in avion nu ai voie cu aparate electronica deschise. Si asa este, nu am sa va mint, nu este voie cu aparate electronice, dar cum m-a lovit brusc inspiratia divina, m-am gandit sa profit de ocazie si sa pun literalmente pe foaie cateva idei. Asa ca mi-am scos din gentuta agenda verde de pitzipoanca si m-am pus pe scris.

Dar hai sa trecem la fapte. Despre ce vroiam eu sa vobesc aici? A, da. Ma emotioneaza despartirile pe aeroport pana la umplerea curului de lacrimi. Ii vezi pe cate unii izbiti de dragoste eterna care-si iau ramas bun printre pupaturi si chicoteli de parca a fi sfarsitul lumii. Si-s asa de emotionati incat mai au putin si-si iau la revedere cu batista. Fratilor, da’ cat ati fost acasa, in inimitatea voastra nu ati putut sa va revarsati sentimentele? Tre’ neaparat sa faceti asta in aeroport de fata cu martori? Potoliti-va dracu ca vin crenvurstii pe care i-am mancat de dimineata inapoi. Nu vreau sa par insensiila, dar ma ingretosati. Sa stiti ca declaratiile de iubire vesnica se pot face si acasa cu 2-3 ore mai devreme. Nu o sa creada nimeni ca daca nu te dai in stamba pe aeroport nu-l iubesti pe respectivul.

Da’ de unde mi-a venit mie ideea asta? Ei bine, iata, acum, aici, cum ar sune Andreea Marin, o sa va spun. Asteptam la coada pentru check in, iar in spatele meu era o baba cu gura mare, insotita, din cate am tras cu urechea, de fii-sa si de nepoa-sa. Printre luari la revedere, o sa ne fie dor de tine (oau, muriti o saptamana fara baba) si lacrimi de iubire, la un moment dat, probabil epuizata de valul de sentimente din jurul ei, baba si-a aratat afectiunea fata de puradoaica cum stia ea mai bine. A dat sa o pupe. Numai a nu a fost un pupic normal bunica-nepoata, a fost un ditai mozolu ce a culminat cu impartirea salivei de la una la alta. Si ma uitam si ma chinuiam sa tin crenvurstii la locul lor, si analizam cum botu scarbos si salivos al babei se atingea de botu lu aia mica, si cum le cugeau balele siroaie la amandoua, moment in care a venit randul meu la check in. Thank God! Si am tras eu concluzia ca unele babe sunt scarboase rau. Aia mica era o copchila proasta, ce cacat stia ea? Asa o invatase infecta aia de bunica-sa ca tre sa-si arate afectiunea. Prin mozoale salivoase pline de infectie. Cum sa faci asa ceva, tu ca om matur. Ca se presupune ca o baba cat de cat lucida intra la categoria om matur. Cum sa-ti imprastii microbii din gura ta scarboasa de baba in gura lu aia mica? Si sa faci asta cu dagoste. Si am tras o concluzie, pentru ca, cenvurstii mei sa stea acolo unde sunt, tre si saliva babelor sa stea acolo unde trebuie. Uite ca-s si filosoafa.

Nu cred ca am mai scris atat de la BAC. Aproape ca-mi uitasem scrisul. Si cu regret zic, ca e urat rau. Daca ma uit inapoi si ma gandesc mai bine trag concluzia ca e atat de urat inca imi fac giji ca atunci cand voi ajunge acasa, si-l voi redacta, voi avea dificultati intru descifrarea lui. Desi treaba asta e cam relativa, ca daca ajung sa pun asta pe blog, inseamna ca am parcurs deja randurile de mai sus. Deci este o bucla infinita. Chestia asta cu intelegerea scrisului e cam ca filosofia aia cu “Eu mint mereu”, care daca e considerata ca fiind adevarata, insemna ca fiecare lucru pe care il spun eu este o minciuna, deci si propozitia de mai sus, de unde rezulta ca este falsa. Daca o consideram falsa, atunci tragem concluzia ca eu zic mereu adevarul, deci si cand am spus “eu mint mereu”, ceea ce face propozitia adevarata. E doar o analogie filosofica, nu ma astept s-o intelegeti.

Ma doare mana, se pare ca mi-am pierdut indemanarea la scris. Ma duc sa ma pis. Asta acum, ca la momentul in care tu citesti, eu voi fi de mult pisata.

Gonoreea: Faci cinste cu un pahar de vodca?

Chlamydia: Fac pisi!

G: Eu sunt o gonoree. Tu ce esti?

C: Eu sunt Chlamydie.

G: Du-te dracu de zdreanta!

Chlamydia, in societatea despre care am spus mai sus, ar fi copilul ala tampit, pe care l-am cunoscut cu totii candva, de care isi bat joc toti. Copilul tampit care in loc sa stea in banca lui si sa taca din gura, are mereu gura mare si dorinta perversa de a-si lua picioare in cap. Mereu te-ai intrebat ce cauti tu langa omu ala si de ce aratarea e considerata din aceeasi specie cu tine. Asa e si cu Chlamydia. Ar fi o inadaptata, pentru ca nu se s-ar ridica niciodata standardelor cerute de societate.

Adica, ce vreau eu sa spun, e penibil sa te imbolnavesti de Chlamydie. Inseamna ca esti cel mai prost din curtea scolii. Te-ai futut cu un nespalat/o nespalata si acum suporti consecintele. Ok, nu zic ca sa te trezesti peste noapte cu gonoree, sifilis, sau mai rau sida e ceva sublim, dar fratilor, sa avem putina decenta. Daca tot te duci cu rusinea-ntre picioare la doctor, macar fa-o sa merite. Chlamydia nu merita. Spune despre tine ca esti un fraier (sau fraiera, intelegeti voi). Daca tot te procopsesti cu o boala de pe urma procesului pula-n pizda, macar agata si tu o persoana care iti poate transmite o boala adevarata. Ce dracu, nu aveti pic de respect pentru voi insiva?